Dupa mai bine de un an simt nevoia din nou sa scriu, sa postez....acum mai mult ca niciodata simt nevoia sa ma exprim.....poate ca sunt inteleasa prost de unele persoane dar stiu sigur ca nu toata lumea percepe totul la fel....
Ce mai trec anii ... o nebunie continua, acum e luni, maine e vineri, acum abia te trezesti nu ai timp sa respiri bine si e seara....Cand ma uit in oglinda imi dau seama ca nu mai sunt pustoaica de ieri, sunt mama, sunt femeie....
Nu mai pot.....chiar simt ca am ajuns la limita, niciodata nu am facut rau nimeni....mereu am facut totul ca sa fie bine pentru ceilalti, dar din pacate nu doar ca nu apreciaza nimeni , dar imi fac si rau. Am ajuns sa imi fie frica sa ies din casa, parca sunt intr-un cerc fara final , toti in jurul meu mint, toti ma vorbesc pe la spate si se vorbesc pe la spate, prietena mea imi spune ca ma vorbeste cu un amic, un amic imi spune ca ea ma vorbeste, sotului i s-au aprins calcaiele dupa alta, ma intreb oare ma iubeste, m-a iubit vreodata..... Si raman singura, doar eu cu gandurile mele si cu frica mea, mi-e frica de oameni, mi-e frica sa ii privesc , sa le vorbesc....
Azi traiesc pentru fetele mele.....ele ma tin in viata....restul nu mai conteaza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu